Noi credem şi mărturisim că Ziua Domnlui este o rānduială creştină care trebuie ţinută continuu, petrecută īn īnchinăciune şi cugetare spirituală, atāt īn public cāt şi acasă. Spre deosebire de vechiul legămānt mozaic, cānd se ţinea ziua a şaptea, creştinii, ca membri ai noului legămānt trebuie să ţină ziua īntāi a săptămānii [Duminica] care a fost sfinţită de Dumnezeu prin īnvierea din morţi a Fiului Său şi prin trimiterea Duhului Sfānt.
Primii creştini au ţinut-o ca zi de īnchinare. Īn ea trebuie să ne odihnim de lucrurile şi distracţiile trupeşti, să facem faptele milei şi cele care sunt absolut necesare.
Sărbători īnchinate sfinţilor nu avem.
Marcu 16:9 “Isus, după ce a īnviat īn dimineaţa zilei īntāi a săptămānii…”
Luca 24:1-6 “Īn ziua īntāi a săptămānii, femeile…au venit la mormānt…n-au găsit trupul Domnului Isus…doi bărbaţi, īmbrăcaţi īn haine strălucitoare…le-a zis:…a īnviat.”
Ioan 20:1 “Īn ziua īntāi a săptămānii…”
Fapte 2:1-4 “Īn ziua Cincizecimii [Duminica] erau toţi īmpreună īn acelaşi loc…şi toţi s-au umplut de Duhul Sfānt…”
Apocalipsa 1:10 “Īn ziua Domnului eram īn Duhul…”
Fapte 20:7 “Īn ziua īntāi a săptămānii eram adunaţi laolaltă ca să frāngem pāinea.”
1 Corinteni 16:2 “Īn ziua īntāi a săptămānii fiecare din voi să pună deoparte…”
Psalm 118:24 “Aceasta e ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim īn ea.”
Levitic 23:15-16 “de a doua zi după Sabat…să număraţi cincizeci de zile pāna īn ziua care vine după al şaptelea Sabat; atunci să aduceţi Domnului un nou dar de māncare.”