Noi credem şi mărturisim că naşterea din nou este regenerarea vieţii, īnzestrāndu-ne cu o dispoziţie şi o atitudine duhovnicească sfāntă; ea cuprinde īntreg caracterul: intelectul, sentimentul şi voinţa. Astfel, fiecare păcătos, pentru a deveni credincios, trebuie să fie născut din nou.
Ioan 3:7 “trebuie să vă naşteţi din nou.”
Prin puterea sa proprie omul nu se poate naşte din nou, nu se poate schimba.
Ier. 13:23 “poate un etiopian să-şi schimbe pielea…? Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele…?”
Ioan 15:5 “Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.”
Fără naşterea din nou toate īncercările de a face fapte bune pe care să le răsplătească Dumnezeu īn ziua judecăţii, de a trăi voia lui Dumnezeu, sunt falimentare, nu pot da nici un rezultat bun. Prin naşterea firească noi moştenim o fire păcătoasă, care dă roadele păcatului. Suntem ca şi un pădureţ care nu poate aduce roade bune. Numai altoirea e ceea ce poate schimba firea.
Matei 7:16-18 ″…pomul rău nu face roade bune…”
Romani 8:7 “ea [firea pămāntească] nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună.”
Matei 12:34 ″…cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune cānd voi sunteţi răi…?”
Naşterea din nou este lucrarea divină pe care o face Dumnezeu īn viaţa păcătosului pentru a corespunde voinţei Sale. Pentru ca un păcătos să fie născut din nou el trebuie să se pocăiască şi să creadă, adică să primească māntuirea prin har. Atunci Dumnezeu face lucrarea naşterii din nou prin Cuvāntul Său şi prin Duhul Sfānt.
1 Petru 1:23 “…aţi fost născuţi din nou…prin Cuvāntul lui Dumnezeu.”
Iacov 1:18 “El…ne-a născut…prin Cuvāntul adevărului.”
Ioan 3:5 “…dacă nu se naşte cineva din apă şi din duh nu poate să intre īn Īmpărăşia lui Dumnezeu.”
Efeseni 2:10 “noi suntem lucrarea Lui…”
Naşterea din nou nu este o īmbunătăţire a vieţii, ci schimbarea radicală a vieţii. Ea nu este schimbarea efectului, ci a cauzei determinante; nu e curăţirea vieţii exterioare, ci a vieţii interioare.
2 Corinteni 5:17 “căci dacă este cineva īn Hristos, este o făptură nouă; cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.”
Romani 6:4 “…să trăim o viaţă nouă.”
Coloseni 3:9-10 “…v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui şi v-aţi īmbrăcat cu omul cel nou…”
Naşterea din nou ne dă calitatea de copii ai lui Dumnezeu; ea ne face părtaşi firii dumnezeieşti, capabili de a trăi voia lui Dumnezeu. Ea este a doua fire īn viaţa noastră după cum, prin altoire pădureţul nu este stārpit, el continuă să existe īnsă fără să i se dea posibilitatea de manifestare, tot aşa e şi cu naşterea din nou: firea veche e răstignită – pusă īn īmposibilitate de acţiune – iar firea noua creşte şi aduce roadă bună. Calitatea altoiului este cu totul deosebită de cea a pădureţului: īn esenţa lemnului, īn frunze şi īn fructe. Aşa e şi cu cel născut din nou: toate lucrurile trebuie să arate calitatea lui de copil al lui Dumnezeu.
Ioan 3:6 “ce e născut din carne e carne, şi ce e născut din duh e duh.”
Galateni 5:22-23 “roada Duhului este…”
Matei 7:17 “pomul bun face roade bune.”
Prin naşterea din nou devenim moştenitori ai lui Dumnezeu. Dreptul la moştenire veşnică e pe baza īnrudirii noastre cu Dumnezeu. Cine nu e năcut din nou nu este copil al lui Dumnezeu şi nici nu are drept la moştenirea veşnică.
Romani 8:17 “dacă suntem copii, suntem şi moştenitori ai lui Dumnezeu şi īmpreună moştenitori cu Hristos.”
Ioan 3:3 “dacă un om nu se naşte din nou nu poate vedea Īmpărăţia lui Dumnezeu.”VII. Despre Biserica