Romanian Baptist Church of San Francisco

  • Stacks Image 313

    Caption Text

    Link
  • Stacks Image 314

    Caption Text

    Link
  • Stacks Image 315

    Caption Text

    Link
  • Stacks Image 327

    Caption Text

    Link
  • Stacks Image 328

    Caption Text

    Link
  • Stacks Image 329

    Caption Text

    Link
  • Stacks Image 330

    Caption Text

    Link
  • Stacks Image 331

    Caption Text

    Link
  • Stacks Image 332

    Caption Text

    Link
  • Stacks Image 333

    Caption Text

    Link

CE CREDEM

  • I. DESPRE BIBLIE
    I. Biblia – Cuvāntul lui Dumnezeu
    Noi credem şi mărturisim că Sfintele Scripturi ale Vechiului şi Noului Testament sunt inspirate de Duhul Sfānt. Ele sunt Cuvāntul lui Dumnezeu scris, o revelaţie dumnezeiască pentru neamul omenesc,
    sunt izvorul fără greş al conştiinţei de Dumnezeu.
    Galateni 1:11 “…Evanghelia…nu este de obārşie omenească…ci descoperirea lui Hristos”.
    2 Petru 1:21 “nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu,
    mānaţi de Duhul Sfānt”.
    2 Timotei 3:16 “Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu…”
    Ioan 10:35 “…Scriptura nu poate fi desfiinţată…”
    Ioel 2:28 “…voi turna Duhul meu…şi fiii şi ficele vor prooroci…”
    Matei 10:20 “…Duhul Tatălui meu va vorbi īn voi…”
    1Corinteni 2:10 “…Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său…” 11:23 “…am primit de la
    Domnul ce v-am īnvăţat”…
    Biblia – Cuvāntul lui Dumnezeu scris prin inspiraţia Duhului Sfānt este singura regulă şi normă de
    credincioşie şi purtare īn viaţa aceasta.
    Efeseni 1:13″…după ce aţi auzit Cuvāntul adevărului [Evanghelia māntuirii noastre] aţi crezut…”
    2 Timotei 1:13 “Dreptarul īnvăţăturilor sănătoase…ţine-l cu credinţă”
    Rom.10: 17 “…credinţa vine īn urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvāntul lui Dumnezeu” 2 Timotei
    3:17 “Scriptura …este de folos…pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvārşit şi cu totul destoinic
    pentru orice lucrare bună”
    Psalmul 119:105 “Cuvāntul Tău este o candelă pentru picioarele mele”.
    Biblia este singura autoritate īn materie de religie; ea este suficientă pentru īnvăţătura noastră. Astfel nu
    este nevoie de sprijinul tradiţiei.
    Matei 15:6 “…aţi desfiinţat Cuvāntul lui Dumnezeu īn folosul datinei voastre”
    Ioan 17:17 “Cuvāntul Tău este adevărul”
    Ioan 5: 39 “…cercetaţi Scripturile…”
    Isaia 34:16 “Căutaţi īn cartea Domnului şi citiţi…”
    Fapte 17:11 “cercetau Scripturile…”
    Ioan 20: 31 “…lucrările acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul
    lui Dumnezeu şi crezānd să aveţi viaţa…”
  • II. DESPRE DUMNEZEU
    Noi credem şi mărturisim că este un singur Dumnezeu, Creatorul, Susţinătorul şi Stăpānitorul
    tuturor lucrurilor.
    Geneza 1:1 “La īnceput Dumnezeu a creat cerurile şi pămāntul…”
    Efeseni 4:6 “Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor care este mai presus de toţi şi care este īn
    toţi”.
    Maleahi 2: 10 “N-avem toţi un singur Tată? Nu ne-a făcut un singur Dumnezeu?”
    Iov 31:15 “Oare nu ne-a īntocmit acelaşi Dumnezeu…?”
    Romani 1: 19,20 “…ce se cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit īn ei, căci le-a fost arătat
    de Dumnezeu…īnsuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit
    de la facerea lumii cānd te uiţi cu băgare de seamă la ele īn lucrurile făcute de El”.
    Romani 11:36 ” Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile”.
    Psalm 94: 9 ” cel ce a sădit urechea…a īntocmit ochiul…”
    Fapte 17:24 “Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este īn ea, este Domnul cerului şi al
    pămāntului”.
    Īn Biblie descoperim pe Dumnezeu ca Tatăl, Fiul şi Duhul Sfānt, cu desăvārşire una şi nedespărţiţi
    īn fiinţa lor.
    2 Corinteni 13:14 “Harul Domnului nostru Isus Hristos, şi dragostea lui Dumnezeu, şi īmpărtăşirea
    Duhului Sfānt…”
    Matei 28:19 “…īn numele Tatălui, al Fiului şi al Sfāntului Duh…”
    1 Ioan 5:7 “Căci trei sunt care mărturisesc īn cer: Tatăl, Cuvāntul şi Duhul Sfānt şi aceştia trei sunt
    una”.
    A) Dumnezeu Tatăl
    Ioan 6: 27 “căci Tatăl, adică īnsuşi Dumnezeu…”
    1 Petru 1:2 “…Dumnezeu Tatăl…”
    Matei 11: 25 “…Tată, Doamne al cerului şi al pămāntului…”
    Marcu 14: 36 “…Ava, adică Tată…”
    Luca 22: 42 “Tată, dacă voieşti…”
    Luca 23: 34 “Tată iartă-i…”
    Luca 23: 46 “Tată, īn māinile Tale…”
    Fapte 2:33″…Dumnezeule…Tatăl…”
    Rom. 15:6 “…Dumnezeu, Tatăl de la care vin toate lucrurile…”
    B) Dumnezeu Fiul, Isus Hristos
    Matei 16: 16″ Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu…”
    Ioan 1: 1 “…şi Cuvāntul era Dumnezeu”
    Luca 1: 32″…Fiul Celui Preaānalt…”
    Fapte 8:37 “…Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu”
    Fapte 9: 20 “…Isus este Fiul lui Dumnezeu”
    2 Corinteni1: 19 “…Fiul lui Dumnezeu…”
    1 Ioan 2: 24 “…veţi rămānea īn Fiul şi īn Tatăl”
    1 Ioan 3: 23 “…să credem īn numele Fiului Său Isus Hristos…”
    1 Ioan 4:15 “Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu…”
    Ioan 20: 31″…că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu…”
    C) Dumnezeu Duhul Sfānt
    Ioan 4: 24 “Dumnezeu este Duh…”
    2 Corinteni 3: 3 “…Duhul Dumnezeului celui viu…”
    2 Corinteni 3: 17 “Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului…”
    Iov 33: 4 “Duhul lui Dumnezeu m-a făcut…”
    Isaia 48: 16 “…Domnul Dumnezeu m-a trimis cu Duhul Său…”
    1 Corinteni 2:10″…Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său…”
    1 Corinteni 2: 12 “Duhul care vine de la Dumnezeu…”
    Ioan 15: 26 “…Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl…”
    Ioan 14: 26 “…Duhul Sfānt pe care-l va trimite Tatăl…”
    Luca 11: 13″…Tatal vostru din ceruri vă da Duhul Sfānt celor ce Īl cer!”
    Fapte 5: 32 “…Duhul Sfānt, pe care l-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El
  • III. DESPRE OM
    Noi credem şi mărturisim că omul este creat de Dumnezeu. Trupul omului – partea materială – este
    făcut din ţărānă, iar natura spirituală a omului e din Dumnezeu după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
    Geneza 1: 27 “Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu;
    parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.”
    Geneza 2:7 “Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărāna pămāntului, i-a suflat īn nări suflare de
    viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu”.
    Dumnezeu a făcut pe om fără prihană, perfect, dar nu desăvārşit, cu voinţă liberă de a alege binele
    sau răul.
    Geneza 1: 31″Dumnezeu s-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune”
    Eclesiastul. 7:29 “Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană…”
    Geneza 2: 17 “Poţi să mănānci după plăcere din orice pom…dar din pomul cunoştinţei binelui şi
    răului să nu mănānci”
    Psalm 107: 17″…prin purtarea lor vinovată ajunseseră nenorociţi”.
    Deuteronom. 30:15 “Iată, īţi pun azi īnainte viaţa şi binele, moartea şi răul.”
    Prin căderea īn păcat omul a căzut sub blestem şi a devenit incapabil de a trăi voia lui Dumnezeu.
    Prin naşterea fireasca fiecare moşteneşte sămānţa păcatului, īnclinarea spre rău, firea pămāntească.
    Romani. 5:12 “printr-un singur om a intrat păcatul īn lume…toţi au păcătuit…”
    Romani 5:19 “…prin neascultarea unui singur om cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi…”
    Romani 7:17 “…păcatul locuieşte īn mine…”
    Romani 7:18 “ştiu că nimic bun nu locuieşte īn mine, adică īn firea mea pămāntească, pentru că,
    ce-I drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac”
    Romani 7:20 “…fac ce nu vreau să fac…”
    Romani 7:23 “…văd īn mădularele mele o altă lege care…mă ţine rob legii păcatului.”
    Omul fiind fiinţa liberă e răspunzător īnaintea lui Dumnezeu de toate faptele, vorbele şi gāndurile
    sale. Toţi oamenii trebuie să moară, iar după moarte urmează judecata şi răsplătirea veşnică.
    Romani 14:12 “Fiecare din noi are sa dea socoteală despre sine īnsuşi lui Dumnezeu”
    Matei 12:36 “…oamenii vor da socoteală de orice cuvānt nefolositor pe care-l vor fi rostit.”
    2 Corinteni 5:10 “Căci toţi trebuie să ne īnfăţişăm īnaintea scaunului de judecată al lui Hristos,
    pentru ca fiecare să-şi primească răsplata pentru binele sau răul pe care-l va fi facut cānd trăia īn
    trup.”
    Evrei 9:27 “oamenilor le este rānduit să moară o singură data, iar după aceea urmează judecata.”
  • IV. DESPRE PĂCAT
    Noi credem şi mărturisim că omul este creat de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa, pentru
    preamărirea Sa şi o viaţă fericită īn El, a fost ademenit de diavol devenind neascultător de porunca lui
    Dumnezeu şi astfel a intrat īn lume păcatul şi blestemul. Păcatul este lipsa de conformitate faţă de legea
    morală a lui Dumnezeu fie īntr-o acţiune, dispoziţie sau atitudine.
    Geneza 3:16 ” femeia a răspuns:”Şarpele m-a amăgit şi am māncat din pom.”
    1Ioan5:17 “orice nelegiuire este păcat.”
    Romani 14:23 “Tot ce nu vine din īncredinţare este păcat.”
    Iacov 4:17 “cine ştie să facă binele şi nu-l face, săvārşeşte un păcat.”
    Ioan 8:34 “cine trăieşte īn păcat este rob al păcatului.”
    Romani 6:13 “să nu mai daţi īn stăpānirea păcatului mădularele voastre …”
    Eclesiastul.7:29 “Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii.”
    Psalm 51:4 “Īmpotriva Ta am păcătuit şi am făcut ce este rău īnaintea Ta.”
    Efeseni 2:1-3 “…morţi īn greşelile şi īn păcatele voastre…īntre ei eram şi noi odinioară, cānd
    trăiam īn poftele firii noastre pămānteşti, cānd făceam voia firii pămānteşti…”
    Deuteronom 9:7 “…tot răzvrătiţi īmpotriva Domnului aţi fost!”
    1 Ioan 3:4 “Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege.”
    1. Universalitatea păcatului: toţi oamenii sunt păcătoşi.
    Romani 3:23 “…toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.”
    Eclesiastul 7:20 “pe pămānt nu este nici un om fără prihană, care să facă binele, fără să
    păcătuiască.”
    Iov 15:16 “…omul care bea nelegiuirea ca apa.”
    Romani 5:12 “…şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor din pricină că toţi au păcătuit.”
    1 Ioan 1:8 “dacă zicem că nu avem păcat ne īnşelăm singuri şi adevărul nu este īn noi.”
    1 Īmpăraţi 8:46″…căci nu este om care să nu păcătuiască.”
    2. Consecinţa păcatului: moartea spirituală.
    Romani 6:23″…plata păcatului este moartea…”
    Romani 5:12 “prin păcat a intrat moartea…”
    Geneza 2:17″…vei muri negreşit.”
    Iacov 1: 15 “…păcatul odată făptuit aduce moartea.”
  • V. DESPRE MĀNTUIRE
    Noi credem şi mărturisim că māntuirea este absolvirea omului de urmările călcării legilor divine. Ea are
    de-a face cu natura omului şi cu faptele făcute de el.
    Omul nu se poate māntui pe sine. El nu se poate spăla de păcatele sale, nu se poate dezvinovăţi şi nici
    nu se poate ascunde de pedeapsa pentru păcat.
    Ieremia 2:22 “chiar dacă te-ai spăla cu silistră, chiar dacă ai da cu multa sodă, nelegiuirea ta tot ar
    rămānea scrisă īnaintea Mea, zice Domnul Dumnezeu.”
    Romani 1:20 “…nu se pot dezvinovăţi…”
    Amos 9:2,3 “De-ar pătrunde chiar pāna īn locuinţa morţilor, şi de acolo īi va smulge māna Mea
    …de s-ar ascunde de privirile Mele chiar īn fundul mării, şi acolo īi voi porunci şarpelui să īi muşte.”
    Omul nu-şi poate crea merite, prin fapte bune ca să-şi acopere trecutul vinovat şi să-şi
    dobāndească māntuirea.
    Romani 3:20″…nimeni prin faptele legii.”
    Isaia 64:6 “toate faptele noastre bune sunt ca o haină mānjită.”
    Ieremia 13:23″…aţi putea voi să faceţi binele, voi, care sunteţi deprinşi să faceţi răul?”
    Māntuirea e prin harul lui Dumnezeu. Ea este un har care ni se dă gratuit, fără să o merităm.
    Faptele bune sunt roade ale māntuirii.
    Tit 2:11 “harul lui Dumnezeu…aduce māntuire…”
    Efeseni 2:8,9 “prin har aţi fost māntuiţi…nu prin fapte.”
    Fapte 15:11 “…suntem māntuiţi prin harul Domnului Isus.”
    Tit 3:5 “El ne-a māntuit, nu pentru faptele făcute de noi.”
    Mijlocul de māntuire este Domnul Isus, care a fost răstignit īn locul nostru. Un alt mijloc de māntuire
    [cruce, taine, sfinţi] nu există.

    Fapte 4:12 “īn nimeni altul nu este māntuire: căci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor īn
    care trebuie să fim māntuiţi.”
    1 Ioan2:2 “El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre…”
    Isaia 53:5 “El era străpuns pentru păcatele noastre…”
    Efeseni 1:7 “Īn El avem răscumpărarea, prin sāngele Lui iertarea ppcatelor…”
    2 Corinteni 5:18 “Dumnezeu…ne-a īmpăcat cu El prin Isus Hristos.”
    Romani 3:24,25 “…sunt socotiţi neprihăniţi…prin harul care este īn Isus Hristos…Dumnezeu l-a
    rānduit să fie o jertfă de ispăşire.”
    Această māntuire săvārşită pe cruce, care se poate primi īn mod gratuit, e pentru toţi oamenii,
    indiferent de rasă, naţionalitate sau clasă socială.
    1 Ioan 2:2 “El este jertfa de răscumpărare pentru păcatele… īntregii lumi”
    Tit 2: 11 “harul aduce māntuirea pentru toţi oamenii.”
    1 Timotei 2:4 “Dumnezeu…voieşte ca toţi oamenii să fie māntuiţi.”
    Pentru ca omul păcătos să se poată bucura de această māntuire el trebuie să īndeplinească două
    condiţii: pocăinţă şi credinţă. Ele sunt totdeauna nedespărtiţe.
    - pocăinţa īnseamnă recunoaşterea păcatului, părere de rău pentru el, părăsirea lui şi mărturisirea
    lui īn faţa Domnului, adică īntoarcerea la Dumnezeu. [Luca 15:11-24]
    - credinţa īnseamnă primirea de către păcătos a harului divin pe care īl oferă Dumnezeu īn Hristos,
    spre māntuire şi viaţa veşnică.
    Marcu 1:15 “El zicea:…pocăiţi-vă şi credeţi īn Evanghelie.”
    Luca 13:5 “Dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”
    Fapte 2:38 “Pocăiţi-vă , le-a zis Petru, şi fiecare din voi să fie botezat.”
    Fapte 17:30 “Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor
    oamenilor de pretutindeni să se pocăiască.”
    Fapte 16:31 “crede īn Domnul Isus şi vei fi māntuit.”
  • VI. NAŞTEREA DIN NOU
    Noi credem şi mărturisim că naşterea din nou este regenerarea vieţii, īnzestrāndu-ne cu o
    dispoziţie şi o atitudine duhovnicească sfāntă; ea cuprinde īntreg caracterul: intelectul, sentimentul şi
    voinţa. Astfel, fiecare păcătos, pentru a deveni credincios, trebuie să fie născut din nou.
    Ioan 3:7 “trebuie să vă naşteţi din nou.”
    Prin puterea sa proprie omul nu se poate naşte din nou, nu se poate schimba.
    Ier. 13:23 “poate un etiopian să-şi schimbe pielea…? Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele…?”
    Ioan 15:5 “Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.”
    Fără naşterea din nou toate īncercările de a face fapte bune pe care să le răsplătească Dumnezeu
    īn ziua judecăţii, de a trăi voia lui Dumnezeu, sunt falimentare, nu pot da nici un rezultat bun. Prin
    naşterea firească noi moştenim o fire păcătoasă, care dă roadele păcatului.
    Suntem ca şi un pădureţ care nu poate aduce roade bune. Numai altoirea e ceea ce poate schimba firea.
    Matei 7:16-18″…pomul rău nu face roade bune…”
    Romani 8:7 “ea [firea pămāntească] nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se
    supună.”
    Matei 12:34″…cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune cānd voi sunteţi răi…?”
    Naşterea din nou este lucrarea divină pe care o face Dumnezeu īn viaţa păcătosului pentru a
    corespunde voinţei Sale. Pentru ca un păcătos să fie născut din nou el trebuie să se pocăiască şi să
    creadă, adică să primească māntuirea prin har. Atunci Dumnezeu face lucrarea naşterii din nou prin
    Cuvāntul Său şi prin Duhul Sfānt.
    1 Petru 1:23 “…aţi fost născuţi din nou…prin Cuvāntul lui Dumnezeu.”
    Iacov 1:18 “El…ne-a născut…prin Cuvāntul adevărului.”
    Ioan 3:5 “…dacă nu se naşte cineva din apă şi din duh nu poate să intre īn Īmpărăşia lui
    Dumnezeu.”
    Efeseni 2:10 “noi suntem lucrarea Lui…”
    Naşterea din nou nu este o īmbunătăţire a vieţii, ci schimbarea radicală a vieţii. Ea nu este
    schimbarea efectului, ci a cauzei determinante; nu e curăţirea vieţii exterioare, ci a vieţii interioare.
    2 Corinteni 5:17 “căci dacă este cineva īn Hristos, este o făptură nouă; cele vechi s-au dus: iată că
    toate lucrurile s-au făcut noi.”
    Romani 6:4 “…să trăim o viaţă nouă.”
    Coloseni 3:9,10 “…v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui şi v-aţi īmbrăcat cu omul cel
    nou…”
    Naşterea din nou ne dă calitatea de copii ai lui Dumnezeu; ea ne face părtaşi firii dumnezeieşti,
    capabili de a trăi voia lui Dumnezeu. Ea este a doua fire īn viaţa noastră după cum, prin altoire pădureţul
    nu este stārpit, el continuă să existe īnsă fără să i se dea posibilitatea de manifestare, tot aşa e şi cu
    naşterea din nou: firea veche e răstignită – pusă īn īmposibilitate de acţiune – iar firea noua creşte şi
    aduce roadă bună. Calitatea altoiului este cu totul deosebită de cea a pădureţului: īn esenţa lemnului, īn
    frunze şi īn fructe. Aşa e şi cu cel născut din nou: toate lucrurile trebuie să arate calitatea lui de copil al lui
    Dumnezeu.
    Ioan 3:6 “ce e născut din carne e carne, şi ce e născut din duh e duh.”
    Galateni5:22-23 “roada Duhului este…”
    Matei 7:17 “pomul bun face roade bune.”
    Prin naşterea din nou devenim moştenitori ai lui Dumnezeu. Dreptul la moştenire veşnică e pe
    baza īnrudirii noastre cu Dumnezeu. Cine nu e năcut din nou nu este copil al lui Dumnezeu şi nici nu are
    drept la moştenirea veşnică.
    Romani 8:17 “dacă suntem copii, suntem şi moştenitori ai lui Dumnezeu şi īmpreună moştenitori cu
    Hristos.”
    Ioan 3:3 “dacă un om nu se naşte din nou nu poate vedea Īmpărăţia lui Dumnezeu.”VII. Despre Biserica
    - Noi credem şi mărturisim că, după Noul Testament, totalitatea credincioşilor, fără deosebire de
    rasă, naţionalitate sau clasă socială, din toate timpurile, din cer şi de pe pămānt, formează Biserica
    lui Hristos; Biserica Universală. Aceasta Biserică nu este o organizaţie pămāntească vizibilă, ci este
    organismul viu, spiritual, al celor māntuiţi, adică al celor ce au crezut īn Hristos şi au fost născuţi din
    nou.
  • VII. DESPRE BISERICA
    Noi credem şi mărturisim că, după Noul Testament, totalitatea credincioşilor, fără deosebire de
    rasă, naţionalitate sau clasă socială, din toate timpurile, din cer şi de pe pămānt, formează Biserica lui
    Hristos; Biserica Universală. Aceasta Biserică nu este o organizaţie pămāntească vizibilă, ci este
    organismul viu, spiritual, al celor māntuiţi, adică al celor ce au crezut īn Hristos şi au fost născuţi din nou.
    Evrei12:23 “…Biserica celor īntāi născuţi, care sunt īn ceruri.”
    Fapte 20:28″…Biserica Domnului pe care a cāstigat-o cu īnsuşi sāngele Său.”
    Matei16:18 “…pe această piatră voi zidi Biserica Mea.”
    Efeseni 1:22,23 “…Bisericii, care este trupul Lui.”
    Īn limba greacă, cuvāntul pentru Biserică [ekklesia] a īnsemnat o adunare a celor chemaţi de acasă
    şi de la afacerile lor ca să se ocupe cu chestiuni de interes public. Acest cuvānt a fost adaptat pentru a
    numi nu numai Biserica Universală, ci şi o Biserică Locală, organizată şi independentă, a urmaşilor lui
    Hristos dintr-o localitate, care se īntruneau pentru īnchinare.
    Biserica locală, după īnvăţătura Noului Testament, este unitatea voluntară a unui grup credincioşi dintr-o
    localitate, născuţi din nou şi botezaţi pe baza mărturisirii personale a credinţei lor īn Domnul Isus Hristos,
    ca Māntuitorul lor. Ei se unesc īmpreună cu scopul de a se īnchina lui Dumnezeu, de a se zidi sufleteşte,
    de a se păstra curată credinţa şi īnvăţătura creştină – potrivit cu īnvăţătura Noului Testament – şi de a
    colabora la propovăduirea Cuvāntului lui Dumnezeu.
    La īnceput Biserica se īntrunea īn case particulare.
    Matei 18:20 “Acolo unde sunt 2 sau 3 adunaţi īn numele Meu, sunt şi Eu īn mijlocul lor.”
    Romani16:5 “Spuneţi sănătate Bisericii care se adună īn casa lor.”
    1 Corinteni16:19 “Aquila şi Priscila īmpreună cu Biserica din casa lor.”
    Coloseni 4:15 “Spuneţi sănătate lui Nimfa şi Bisericii din casa lor.”
    Fapte 8:1 “Bisericii din Ierusalim…”
    Galateni 1:22 “Bisericilor lui Hristos care sunt īn Iudeea.”
    1 Corinteni 1:2 “Biserica lui Dumnezeu care este īn Corint.”
    Conducerea directă a Bisericii o are Hristos prin Duhul Sfānt. Nu recunoaştem grade ierarhice. Cei
    ce primesc anumite īnsărcinări sunt slujitori ai Bisericii, nu stăpāni care să poruncească.
    Coloseni 1:18 “El [Hristos] este Capul trupului, al Bisericii.”
    Efeseni 1:22,23 “L-a dat Căpetenie…Bisericii, care este trupul Lui.”
    Efesni 5:23 “Hristos este capul Bisericii.”
    1 Petru 5:3 “Păstoriţi…nu ca şi cum aţi stăpāni.”
    Dreptul de membru al Bisericii nu se moşteneşte, ci se primeşte īn mod individual prin naşterea din
    nou. Acceptarea īn rāndurile membrilor unei Biserici locale se face īn chip voluntar şi personal īn urma
    botezului īn apă, pe baza mărturisirii credinţei īn Domnul Isus. Membrii, īntre ei, se numesc fraţi şi sunt
    egali īn drepturi şi īndatoriri indiferent de rasă, naţionalitate, clasă socială sau pregătire educaţională.
    Matei 23:8 “Voi toţi sunteţi fraţi.”
    Efeseni 5:30 “Noi suntem mădulare ale trupului Lui.”
    Fapte 2:41″…au primit propovăduirea, au fost botezaţi şi…la numărul ucenicilor s-au adaos
    aproape trei mii de suflete.”
    Organizaţia Bisericii locale e făcută pe principiul democraţiei autonome.
    Programul dumnezeiesc are ca scop stabilirea Īmpărăţiei lui Dumnezeu īn inimile oamenilor, iar Bisericile
    sunt mijloacele alese de Dumnezeu pentru atingerea acestui scop. Bisericile au menirea de a proslăvi pe
    Dumnezeu, de a răspāndi Evanghelia şi prin părtăşia frăţească de a da creşterea spirituaţă necesară
    fiecărui membru īn parte.
    Marcu 16:15 “Duceţi-vă īn toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia.”
    Efeseni 4:11,12 “El a dat pe unii…pentru zidirea trupului lui Hristos.”
    1 Corinteni 14:4″…cine prooroceşte zideşte sufleteşte Biserica.”
    1 Corinteni 14:5,12″…īn vederea zidirii sufleteşti a Bisericii.”
  • VIII. DESPRE SLUJITORII BISERICII
    Noi credem şi mărturisim că īn Bisericile din Noul Testament au fost diferite categorii de lucrători speciali,
    dar ele au avut numai două clase de slujire care au condus demersurile spirituale şi materiale ale
    Bisericii: bătrānii [prezbiteri, păstori, episcopi] şi diaconi.
    Filipeni 1:1 “către toţi sfinţii…care sunt īn Filipi, īmpreună cu episcopii şi diaconii.”
    1. Păstorii
    Titlul de episcop, prezbiter si pastor au fost date celui mai īnalt slujitor al Bisericii īn Noul
    Testament. Toate aceste numiri sunt pentru una şi aceeaşi slujbă: supravegherea, păstorirea şi
    cārmuirea spirituală a Bisericii.
    Fapte 20:17,28 “Pavel a trimis la Efes şi a chemat prezbiterii Bisericii…şi le-a zis: Luaţi seama dar
    la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfānt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului.”
    Pentru ca cineva să fie īn slujba aceasta trebuie să aibă calitaţile descrise de Pavel īn 1 Timotei
    3:1-7 şi Tit 1:5-9.
    Metoda alegerii este arătată prin cuvāntul grec xeirotonia [rānduit] care īnseamnă şi a vota cu
    ridicare de mānă. Această alegere se face de Biserica adunată īn acest scop.
    Fapte 14:23 “Au rānduit prezbiteri īn fiecare Biserică.”
    Păstorul este supus şi el disciplinei Bisericii, cānd īnvinuirea este bine īntemeiată.
    1 Timotei 5:19 “īmpotriva unui prezbiter să nu primeşti īnvinuirea decāt din gura a doi sau trei
    martori.”
    2. Diaconii
    Diaconii sunt chemaţi a ajuta pe păstor īn administrarea bunurilor materiale ale bisericii. Ei au
    menirea să cultive dărnicia membrilor, să inspire acţiunile filantropice. Ei trebuie să aibă calităţile arătate
    la 1 Timotei 3:8-13.
    Īnsărcinarea atāt a păstorilor cāt şi a diaconilor se face prin punerea māinilor.
    Fapte 6:6, 13:3 “…şi-au pus māinile peste ei.”
    1 Tim.4:14″…cu punerea māinilor de către ceata prezbiterilor.
    Noi credem şi mărturisim că preoţia īn conformitate cu Noul Testament nu formează o clasă
    specială, ci o calitate pe care o are fiecare credincios; ea este universală. Fiecare credincios este un
    preot. Fiecare are dreptul de a se apropia de Dumnezeu direct prin Domnul Isus, fără alt mijlocitor.
    Fiecare are dreptul de a oferi jertfe bisericeşti.
    1 Petru 2:5 “Voi…sunteţi…o preoţie sfāntă să aduceţi jertfe duhovniceşti plăcute lui Dumnezeu prin
    Isus Hristos.”
    1 Petru 2:9 “voi sunteţi …o preoţie īmpărăţească.”
    Apocalipsa1:6 “a făcut din noi…preoţi pentru Dumnezeu.”
  • IX. SIMBOLURILE BISERICII [NOU-TESTAMENTALE]
    Noi credem şi mărturisim că Biserica Nou-Testamentală are două simboluri: Botezul şi Cina. Ele nu
    sunt taine.
    1. Botezul. Cuvāntul grec pentru botez este baptizo şi īnseamnă afundare. Deci, īnsăşi traducerea
    arată forma botezului că e prin afundare şi nu prin stropire. Afundarea se face o singură dată, īn numele
    Sfintei Treimi.
    Matei 28:19 “Duceţi-vă şi faceţi uncenici din toate neamurile botezāndu-i īn numele Tatălui, al Fiului
    şi al Duhului Sfānt.”
    Botezul este simbolul īnmormāntării omului vechi şi a īnvierii omului celui nou, a firii noi pentru o
    altă viaţă.
    Romani 6:4 “Noi deci prin botezul īn moartea Lui am fost īngropaţi īmpreună cu El, pentru că, după
    cum Hristos a īnviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.”
    Botezul nu are calitatea de a curăţi păcatele; curăţirea păcatelor o face numai sāngele Domnului
    Isus. Botezul īnsuşi este mărturia publică a individului că a primit deja această curăţire.
    Fapte 8:13,21 “Chiar Simon a fost botezat…Dar Petru I-a zis:…inima ta nu este curată īnaintea lui
    Dumnezeu…eşti plin de fiere amară.”
    1 Petru3:21 “…botezul, care nu este o curăţire de īntinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat
    īnaintea lui Dumnezeu.”
    Pentru ca cineva să fie botezat el trebuie să primească mai īntăi māntuirea, ca să aibă un cuget
    curat; trebuie deci să fi indeplinit condiţia māntuirii: pocăinţa şi credinţa. Copiii, īntrucāt nu pot mărturisi ca
    au īndeplinit aceste conditii nu pot fi admişi pentru botez.
    Marcu 16:16 “cine va crede şi se va boteza va fi māntuit.”
    Fapte 2:38 “pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat.”
    Fapte 8:36,37 “Uite apa, ce mă īmpiedică să fiu botezat? Filip a zis: Dacă crezi din toată inima se
    poate.”
    2. Cina Domnului este simbolul morţii Domnului Isus īn locul nostru. Ea se compune din pāine şi
    vin neamestecate. Painea frāntă ne aminteşte de trupul Lui frānt pentru noi, iar vinul ne aminteşte de
    sāngele Său vărsat pentru spălarea păcatelor noastre.
    Matei 26:26-28 “Isus a luat o pāine şi, după ce a binecuvāntat-o, a frānt-o şi a dat-o ucenicilor
    zicānd: Luaţi māncaţi, acesta este trupul Meu. Apoi a luat un pahar, şi după ce a mulţumit lui
    Dumnezeu, li l-a dat zicānd: Beţi toţi din el; acesta este sāngele Meu…”
    Cina Domnului nu are calitatea de a ierta păcatele. Ea are doar menirea de a ne aminti că pentru
    iertarea păcatelor noastre a trebuit ca trului Lui să fie frānt şi sāngele Lui să fie vărsat. Pentru acest scop
    El a poruncit ca noi să facem Cina.
    Luca 22:19″…să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”
    1 Corinteni 11:24,25″…să faceţi…spre pomenirea Mea…”
    Cina se poate lua de către toţi cei ce şi-au mărturisit credinţa īn Domnul Isus şi au fost botezaţi.
    Fapte 2:41,42″…au fost botezaţi şi stăruiau īn frāngerea pāinii…”
    De fiecare dată, la Cina, credinciosul trebuie să-şi facă cercetarea de sine.
    1 Cor.11:28 “Fiecare, dar, să se cerceteze pe sine īnsuşi şi aşa să mănānce din pāinea aceasta.”
  • X. ZIUA DOMNULUI
    Noi credem şi mărturisim că Ziua Domnlui este o rānduială creştină care trebuie ţinută continuu,
    petrecută īn īnchinăciune şi cugetare spirituală, atāt īn public cāt şi acasă. Spre deosebire de vechiul
    legămānt mozaic, cānd se ţinea ziua a şaptea, creştinii, ca membri ai noului legămānt trebuie să ţină ziua
    īntāi a săptămānii [Duminica] care a fost sfinţită de Dumnezeu prin īnvierea din morţi a Fiului Său şi prin
    trimiterea Duhului Sfānt.
    Primii creştini au ţinut-o ca zi de īnchinare. Īn ea trebuie să ne odihnim de lucrurile şi distracţiile
    trupeşti, să facem faptele milei şi cele care sunt absolut necesare.
    Sărbători īnchinate sfinţilor nu avem.
    Marcu. 16:9 “Isus, după ce a īnviat īn dimineaţa zilei īntāi a săptămānii…”
    Luca 24:1-6 “Īn ziua īntāi a săptămānii, femeile…au venit la mormānt…n-au găsit trupul Domnului
    Isus…doi bărbaţi, īmbrăcaţi īn haine strălucitoare…le-a zis:…a īnviat.”
    Ioan 20:1 “Īn ziua īntāi a săptămānii…”
    Fapte 2:1-4 “Īn ziua Cincizecimii [Duminica] erau toţi īmpreună īn acelaşi loc…şi toţi s-au umplut de
    Duhul Sfānt…”
    Apocalipsa 1:10 “Īn ziua Domnului eram īn Duhul…”
    Fapte 20:7 “Īn ziua īntāi a săptămānii eram adunaţi laolaltă ca să frāngem pāinea.”
    1 Corinteni 16:2 “Īn ziua īntāi a săptămānii fiecare din voi să pună deoparte…”
    Psalm 118:24 “Aceasta e ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim īn ea.”
    Levitic 23:15,16 “de a doua zi după Sabat…să număraţi cincizeci de zile pāna īn ziua care vine
    după al şaptelea Sabat; atunci să aduceţi Domnului un nou dar de māncare.”
  • XI. DISCIPLINA ĪN BISERICĂ
    Noi credem şi mărturisim că Biserica are dreptul de a exercita disciplina frăţească asupra
    membrilor care s-au abătut de la īnvăţătura creştină a Cuvāntului lui Dumnezeu prin atitudine, īnvăţătură
    sau faptele vieţii. Disciplina constă īn mustrare, ridicarea drepturilor şi excluderea din Biserică. Reprimirea
    unui exclus se va face la fel, pe baza mărturisirii şi īndreptării īn urma pocăinţei.
    Matei 18:15-17 “Dacă fratele tău a păcătuit īmpotriva ta, du-te şi mustră-l īntre tine şi el. Dacă nu te
    ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei
    martori. Dacă nu vrea să asculte de ei spune-l Bisericii, şi dacă nu vrea să asculte nici de Biserică
    să fie pentru tine ca un păgān şi ca un vameş.”
    Tit 3:10 “După īntāia şi a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări…” 2Tesaloniceni
    3:6 “Īn numele Domnului nostru Isus Hristos vă poruncesc fraţilor să vă depărtaţi de orice frate ce
    trăieşte īn neorānduiala…”
    1 Corinteni 5:11″…să n-aveţi nici un fel de legături cu vreunul care, măcar că īţi zice frate, este
    curvar, lacom de bani, īnchinator la idoli, defăimător, beţiv sau hrăpăret…”
    1 Corinteni 5:12,13 “…nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru? …Daţi afară pe răul
    acela.”
  • XII. DESPRE RUGĂCIUNE
    Noi credem şi mărturisim că rugăciunea este starea de părtăşie intimă cu Dumnezeu. Ea este
    exprimarea sinceră a lăuntrului nostru īn faţa Domnului. Din această cauză nu avem cărţi de rugăciuni şi
    nu īndemnăm pe alţii să īnveţe rugăciuni pe de rost.
    Psalm. 62:8 “…vărsaţi-vă inimile īnaintea Lui!”
    Psalm.142:2 “mă rog către Domnul. Īmi vărs necazul īnaintea Lui, şi-mi povestesc strāmtorarea
    īnaintea Lui.”
    Filipeni 4:6″…īn orice lucru aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu prin rugăciuni şi
    cereri cu mulţumiri.”
    După starea inimii, rugăciunea poate fi de mulţumire, cerere sau mijlocire.
    1 Timotei 2:1″…să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri…”
    Efeseni 5:20 “multumiţi totdeauna lui Dumnezeu pentru toate lucrurile.”
    Rugăciunea trebuie adresată Tatălui īn Numele Domnului Isus. El este singurul Mijlocitor īntre om
    şi Dumnezeu. Rugăciunile adresate sfinţilor credem că nu sunt īn conformitate cu Sfintele Scripturi.
    Ioan 16:23″…orice veţi cere de la Tatăl īn Numele Meu, vă va da.”
    1 Timotei 2:5″…este un singur mijlocitor īntre Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos.”
    Rugăciunea este absolut necesară vieţii spirituale pentru creşterea, īntărirea, ferirea de ispite şi
    biruinţa asupra vrăjmaşului.
    Luca. 18:1 “Isus le-a spus o pildă ca să le arate că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase.”
    1 Tesaloniceni 5:17 “Rugaţi-vă neāncetat.”
    Matei 26:41 “…vă rugaţi că să nu cădeţi īn ispită.”
    Efeseni 3:16″…şi-L rog…să vă facă să vă īntăriţi īn putere.”
    Rugăciunea privată se poate face oriunde, iar rugăciunea comună se face īn părtăşie cu ceilalţi
    credincioşi din Biserică.
    Matei 6:6 “tu cānd te rogi intră īn odăiţa ta…şi roagă-te Tatălui tău care este īn ascuns…” Matei
    14:23″…s-a suit pe munte să se roage.”
    Matei 26:36,39″…Isus a venit…īn Ghetsimani…şi s-a rugat.”
    Fapte 2:42 “Ei stăruiau…īn rugăciuni.”
    Fapte 12:5 “Biserica nu īnceta să īnalţe rugăciuni.”
    Rugăciunile pentru cei morţi nu au fost practicate īn Biserica creştină. Noi credem că ele nu au nici
    o valoare, deoarece cel mort a ajuns la locul lui imediat după moarte, fără să mai fie posibilitatea de
    schimbare de la un loc la altul.
    Luca.16:26 “…īntre noi şi īntre voi este o prăpastie mare aşa că cei ce ar vrea să treacă …de acolo
    la noi să nu poată.”
  • XIII. DESPRE SFINŢENIE
    Noi credem şi mărturisim că sfinţirea este lucrarea progresivă pe care o face Dumnezeu prin Duhul
    Sfānt īn viaţa păcătosului māntuit. Ea īncepe la naşterea din nou şi prin ea suntem făcuţi potriviţi voii Lui.
    1 Tesaloniceni 4:3 “voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră.”
    1 Petru 1:16 “Fiţi sfinţi căci Eu sunt sfānt.”
    1 Tesaloniceni 4:7 “căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţenie.”
    Ea īnseamnă curăţirea de păcat şi punerea deoparte a vieţii pentru Dumnezeu, prin despărţirea de
    lume. Curăţirea de păcat este făcută de sāngele Domnului Isus.
    1 Ioan 1:7 “…sāngele lui Isus, Fiul Său, ne curăţeşte de orice păcat.”
    1 Corinteni 6:11″…aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi…”
    Evrei 13:12″…Isus ca să sfinţească norodul cu īnsuşi sāngele Său…”
    Despărţirea de lume şi punerea la o parte pentru Dumnezeu se face prin Cuvāntul lui Dumnezeu şi
    prin Duhul Sfānt, care ne dă putere să ne īmpotrivim ispitelor şi să trăim voia Lui.
    Ioan 17:17 “sfinţeşte-I prin Cuvāntul Tău: Cuvāntul Tău este adevărul.”
    Fapte 2:40 “Māntuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.”
    2 Corinteni 6:17″ Despărţiţi-vă de ei, zice Domnul.”
    1 Petru 1:2″…prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultare”
    2 Corinteni 3:18 “…suntem schimbaţi īn acelaşi chip al Lui, din slavă īn slavă prin Duhul Domnului.”
    Sfinţirea este o lucrare la care Dumnezeu īşi are partea Lui, iar omul pe a lui. Dumnezeu, prin
    Duhul Sfānt influenţează voinţa noastră şi ne dă puterea, iar omul acceptă pentru sine, īn totul, voia şi
    puterea lui Dumnezeu.
    Filipeni 2:13 “Căci Dumnezeu…vă dă, după plăcerea Lui şi voinţa şi īnfăptuirea.”
    Evrei 13:20,21 “Dumnezeul păcii…să vă facă desăvārşiţi īn orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui.
    Coloseni 4:12″…pentru ca desăvārşiţi…să stăruiţi īn voia lui Dumnezeu.”
    Coloseni 1:22,23, 2 Tesaloniceni 1:11, etc.
  • XIV. DESPRE CĂSĂTORIE
    Noi credem şi mărturisim că, īn conformitate cu Sfintele Scripturi, căsătoria este orānduită de
    Dumnezeu.
    Geneza 1:27,28 “Dumnezeu a făcut pe om…parte bărbătească şi parte femeiască. Dumnezeu I-a
    binecuvāntat şi le-a zis:,,creşteţi şi īnmulţiţi-vă, umpleţi pămāntul şi stăpāniţi-l.”
    Căsătoria este actul de bună voie prin care un bărbat şi o femeie consimt să trăiască
    īmpreună toată viaţa. Bărbatului īi este īngăduit să aibă o singură femeie, ca soţie; la fel şi femeii īi este
    īngăduit să aibă un singur bărbat, ca soţ. După moartea unuia din soţi, cel rămas se poate căsători.
    1 Corinteni 7:39, Romani 7:2 “O femeie măritată este legată de lege cātă vreme īi trăieşte bărbatul;
    dar dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite…”
    Īntrucāt şi căsătoria este o orānduială cetaţenească, ea trebuie īntāi īncheiată cu acte după legile
    statului, apoi urmează binecuvāntarea Bisericii. Noi ţinem ca cei ce sunt creştini să īncheie o căsătorie
    numai īn Domnul, adică numai cu credincioşi.
    2 Corinteni 6:14 “Nu vă īnjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi.”
    1 Corinteni 7:39 “…este slobodă să se mărite cu cine vrea, numai īn Domnul.”
    Căsătoria nu trebuie desfăcută prin divorţ. Divorţul este un lucru oprit pentru cei credincioşi.
    Maleahi 2:16 “Căci Eu urăsc despărţirea īn căsătorie.”
    Matei 19:6 “Deci, ce a īmpreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.”
    Īn cazul de adulter dovedit sau a unei părăsiri răutăcioase a căminului, credem că Sfānta Scriptură
    admite divorţul.
    Matei 19:9 “Isus le-a răspuns:…oricine īşi lasă nevasta, afară din pricină de curvie, şi ia pe alta,
    preacurveşte.”
    1 Corinteni 7:15 “Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; īn īmprejurarea
    aceasta, fratele sau sora nu sunt legaţi.”
  • XV. DĂRNICIA CREŞTINĂ
    Noi credem şi mărturisim că, potrivit cu īnvăţătura Sfintei Scripturi şi practica primilor creştini,
    membrii Bisericii sunt datori, īn chip moral, să contribuie din bunurile lor pămānteşti de bună voie şi după
    putinţă la susţinerea cauzei Evangheliei.
    2 Corinteni 9:6,7 “Să ştiţi: cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va
    secera. Fiecare să dea după cum a hotărāt īn inima lui, nu cu părere de rău sau de silă, căci pe
    cine dă cu bucurie īl iubeşte Dumnezeu.”
    Exod 25:2″…să-Mi aducă dar; să-l primiţi pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de
    inimă.”
    Exod 35:5″…fiecare să aducă prinos Domnului ce-l lasă inima.”
    1 Cronici 29:5 “cine vrea, să-şi aducă de bună voie darurile īnaintea Domnului.”
    Romani 12:8 “cine dă să dea cu inima largă.”
    1. Susţinerea persoanelor ce se află īn slujba Evangheliei pentru a nu duce lipsă.
    Filipeni 4:16,18 “Căci mi-aţi trimis īn Tesalonic…pentru nevoile mele. Am de toate şi sunt īn
    belşug…”
    Tit 3:13 “Ai grijă de legiuitorul Zena şi Apolo să nu ducă lipsă de nimic din ce le trebuie pentru
    călătoria lor.”
    3 Ioan 6 “vei face bine să īngrijeşti de călătoria lor īntr-un chip vrednic de Dumnezeu.”
    1 Corinteni 9:14 “Domnul a rānduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din
    Evanghelie.”
    Matei 10:10″…vrednic este lucrătorul de hrana lui.”
    1 Timotei 5:18 “Căci Scriptura zice: să nu legi gura boului cānd treieră bucate, şi vrednic este
    lucrătorul de plata lui.”
    2. Ajutorarea săracilor, orfanilor şi văduvelor.
    Fapte 11:29 “Ucenicii au hotărāt să trimită fiecare după puterea lui un ajutor fraţilor care locuiau īn
    Iudeea.”
    Romani 15:26 “căci cei din Macedonia şi Ahaia au avut bunătatea să facă o strāngere de ajutoare
    pentru săracii dintre sfinţii care sunt īn Ierusalim.”
    1 Corinteni 16:1 “cāt priveşte strāngerea de ajutoare pentru sfinţi…”
    Ioan 12:7,8 “Isus a zis: …pe săraci īi aveţi totdeauna cu voi…”
    Matei 25:40 “Adevărat vă spun că ori decāte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte
    neānsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”
    Deuteronom 14:29 “…orfanul şi văduva…să mănānce şi să se sature pentru ca Domnul
    Dumnezeul Tău să te binecuvinteze…”
    Iacov 1:27 “Religiunea curată…este să cercetăm pe orfani şi pe văduve īn necazurile lor…”
    3. Construirea de locaşuri de īnchinăciune.
    Exod 35:21 “Toţi cei cu tragere de inimă şi bunăvoinţă au venit şi au adus prinos Domnului pentru
    lucrarea cortului…”
    1 Cronici 29:1,9 “…lucrarea este īnsemnată, căci casa aceasta nu este pentru om, ci pentru
    Dumnezeu. Poporul s-a bucurat de darurile de bună voie, căci le dădeau cu dragă inimă
    Domnului…”
    Ezra 2:68,69″…au adus daruri de bună voie pentru Casa lui Dumnezeu…au dat la visteria lucrării,
    după mijloacele lor…”
  • XVI. MIJLOCITORUL NOSTRU ĪN FAŢA LUI DUMNEZEU
    Noi credem şi mărturisim că Isus Hristos este mijlocitorul nostru rānduit īn mod divin īntre
    Dumnezeu şi om. Luānd asupra Sa natura omenească, totuşi fără păcat, El a suferit şi a murit pe cruce
    pentru māntuirea păcătoşilor. El a fost īngropat, a īnviat a treia zi şi s-a īnalţat la Tatăl, la dreapta Căruia
    trăieşte pururea ca să mijlocească pentru poporul Său. El este singurul mijlocitor, Profet, Preot şi Īmpărat
    al Bisericii Sale.
    1 Timotei 2:5″…este un singur Mijlocitor īntre Dumnezeu şi oameni, Omul Isus Hristos.” Evrei 8:6
    “…Hristos a căpătat o slujbă atāt de īnaltă cu cāt legămāntul al cărui mijlocitor este El e mai bun.”
    Evrei 9:15 “…El este Mijlocitorul pentru că prin moartea Lui să capete veşnicia…”
    Evrei 9:24 “Hristos…a intrat chiar īn cer, ca să se īnfăţişeze acum pentru noi, īnaintea lui
    Dumnezeu.”
    Evrei 12:24 “…de Isus, Mijlocitorul…”
    Evrei 7:25 “…trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei…”
    Fapte 7:56″…văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stānd īn picioare la dreapta lui Dumnezeu.”
    Psalm 110:1 “Domnul a zis Domnului meu ,,şezi la dreapta Mea…”
    1 Petru 3:22″…Isus Hristos, care stă la dreapta lui Dumnezeu, după ce s-a īnalţat la cer…” Romani
    8:34 “Hristos…stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi.”
    1 Ioan 2:1 “Dar dacă cineva a păcătuit avem la Tatăl un mijlocitor, pe Isus Hristos…”
  • XVII. PĂSTRAREA SFINŢILOR ĪN HAR
    Noi credem şi mărturisim că un credincios māntuit prin jertfa salvatoare a Domnului Isus Hristos īn
    urma pocăinţei persoanle şi a credinţei, este păstrat īn această stare de har prin puterea lui Dumnezeu
    pānă īn clipa de necredincioşie [cānd de bună voie părăseşte aceasta păstrare]. Īn acest scop a dăruit
    credincioşilor Duhul Sfānt să-I māngāie, lumineze, călăuzească şi să-I desăvārşească. Această
    conlucrare īntre Duhul Sfānt şi om se vede īn toate laturile vieţii. Īn rămānerea īn har, se īmplineşte voinţa
    omului cu voinţa divină, lupta lui, care e sprijinită de puterea lui Dumnezeu, pentru a birui ispitele şi
    īncercările păcatului.
    Isaia 41: 10-13 “…Eu sunt cu tine…eu īţi vin īn ajutor.”
    Iuda 24 “Iar a Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere…”
    1 Petru 1:5 “Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru māntuire…”
    2 Petru 2:9″…Domnul ştie să izbăvească din īncercare pe oamenii cucernici.”
    1 Corinteni 10:13 “Dumnezeu, care este credincios, nu va īngādui să fiţi ispitiţi peste puterile
    voastre…”
    Filipeni 1:6″…Acela care a īnceput īn voi aceasta lucrare, o va isprăvi pānă īn ziua lui Isus Hristos.”
    Ioan 10:28 “Eu le voi da viaţa veşnică, īn veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din māna
    Mea.”
    Romani 8:26 “Duhul ne ajută īn slăbiciunea noastră.”
  • XVIII. BISERICA ŞI STATUL
    Noi credem şi mărturisim că autoritatea statului este de la Dumnezeu, fiind īmbrăcată cu putere
    pentru păstrarea dreptului, ordinii şi pedepsirea răufăcătorilor, potrivit cu īnvăţătura Cuvāntului lui
    Dumnezeu suntem datori de a ne supune legilor, a ne īndeplini īndatoririle cetăţeneşti şi a ne ruga pentru
    toate autorităţile statului.
    Tit 3:1 “Adu-le aminte să fie supuşi stăpānirilor şi dregătorilor…”
    Romani 13:1-7 ” Oricine să fie supus stăpānirilor celor mai īnalte căci nu este stăpānire care să nu
    vină de la Dumnezeu. Şi stăpānirile care au fost rānduite de Dumnezeu…”
    1 Petru 2:13,14 “Fiţi supuşi oricărei stăpāniri omeneşti şi dregătorilor…”
    1 Timotei 2:1-3 “…rugăciuni…pentru toţi cei ce sunt īnălţaţi īn dregătorii.”
  • XIX. LUCRĂRILE VIEŢII DE APOI
    1. Starea intermediară [starea sufletului īntre viaţă şi moarte]
    Noi credem şi mărturisim că la moartea fizică trupul, care e din ţărānă este coborāt īn mormānt, iar
    sufletul care este de la Dumnezeu se duce la cer. Īn acea lume sunt două stări diferite şi complet
    despărţite: una de fericire, odihnă şi desfătare, numită rai, sānul lui Avraam, casa din cer, etc. şi alta de
    pedeapsă, de chin şi suferinţă, numită iad, loc de chin, īntunericul de afară, adāncul, etc.
    După moarte sufletele celor māntuişi şi īmpăcaţi cu Dumnezeu se duc īn rai, iar ale celor
    nemāntuiţi se duc īn iad. Ambele din aceste stări sufleteşti sunt pe deplin conştiente şi īn aşteptarea
    judecăţii. Ele sunt fără trupuri.
    A) starea celor māntuiţi
    Luca 16:22 “Cu vremea, săracul a murit şi a fost dus de īngeri īn sānul lui Avraam.”
    Luca 23:43 “adevărat īţi spun că azi vei fi cu mine īn rai.”
    2 Corinteni 5:1,7,8 “…ca să fim acasă la Domnul…”
    Apocalipsa 6:9,10 “…am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră jungheaţi din pricina Cuvāntului
    lui Dumnezeu…fiecăruia I s-a spus să se mai odihnească…”
    Apocalipsa 7:9,14″…m-am uitat şi era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni…şi-au
    spălat hainele şi le-au albit īn sāngele Mielului.”
    B) starea celor nemāntuiţi
    Luca 16:23 “a murit şi bogatul…era īn locuinţa morţilor, īn chinuri…
    2 Petru 2:9 “…Dumnezeu ştie…să păstreze pe cei nelegiuiţi ca să fie pedepsiţi īn ziua judecăţii.”
    Matei 8:12 “iar fiii Impărăţiei vor fi aruncaţi īn īntunericul de afară, unde va fi plānsul şi scrāşnirea
    dinţilor.”
    Matei 13:49,50 “…vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni şi-I vor arunca īn cuptorul aprins…”
    2 Petru 2:17 “…lor le este păstrată negura īntunericului.”
    2. Venirea Domnului
    Noi credem şi mărturisim că, potrivit īnvăţăturii Noului Testament, Domnul nostru Isus
    Hristos care s-a īnălţat la cer, va veni cu slavă şi strălucire pentru a face judecata celor vii şi a celor morţi.
    Venirea Sa va fi văzută de toţi şi se va petrece īn clipa pe care o ştie numai Dumnezeu Tatăl. La venirea
    Sa, morţii vor īnvia, iar cei credincioşi, care au rămas īn viaţă, vor fi schimbaţi īntr-o clipă şi răpiţi īn
    īntāmpinarea Mirelui.
    Fapte 1:11 “Acest Isus, care s-a īnălţat la cer din mijlocul vostru, va veni īn acelaşi fel cum l-aţi
    văzut mergānd la cer.”
    Matei 24:30, Marcu 13:26, Luca 21:27″…vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere
    şi cu o mare slavă.”
    Ioan 14:3″…Mă voi īntoarce şi vă voi lua cu mine, ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi.”
    1 Tesaloniceni 1:10 “…şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său…”
    1 Tesaloniceni 4:16 “Căci īnsuşi Domnul…se va pogori din cer…să īntāmpinăm pe Domnul īn
    văzduh…”
    Apocalipsa 1:7 “Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Īl va vedea…”
    Matei 24:36 “Despre ziua aceea şi despre ceasul acela nu ştie nimeni: nici īngerii din ceruri, nici
    Fiul, ci numai Tatăl.”
    3. Īnvierea morţilor
    Noi credem şi mărturisim că la venirea Domnului morţii vor īnvia pentru a se īnfăţişa
    īnaintea scaunului de judecată; trupurile īnviate vor fi schimbate īn nemurire, vor fi asemenea trupului
    īnviat al Māntuitorului. Cu acest trup se va moşteni viaţa de veci, cei māntuiţi īn fericirea veşnică, iar cei
    nemāntuiţi īn pedeapsa veşnică.
    Ioan 5:28,29 “…cei ce au făcut binele vor īnvia pentru viaţa, iar cei ce au făcut răul vor īnvia pentru
    judecată.”
    Fapte 24:15″…va fi o īnviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.”
    1 Corinteni 15:42 “aşa este şi īnvierea morţilor…”
    1 Corinteni 15:52,53″…la cea din urmă trāmbiţă. Trāmbiţa va suna, morţii vor īnvia nesupuşi
    putrezirii şi noi toţi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se īmbrace īn
    neputrezire, şi trupul acesta muritor să se īmbrace īn nemurire.”
    Filipeni 3:21 “…El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei
    Sale.”
    Apocalipsa 20:13 “Marea va da īnapoi pe morţii care erau īn ea; Moartea şi locuinţa morţilor au dat
    īnapoi pe morţii care erau īn ele…”
    4. Judecata de apoi
    Noi credem şi mărturisim că fiecare om va fi judecat īn mod drept de Dumnezeu prin
    Domnul Isus Hristos, pentru a primi răsplata sau pedeapsa, după felul de vieţuire īn viaţa pămāntească.
    Fapte 17:30,31 “Dumnezeu…a rānduit o zi īn care va judeca lumea după dreptate, prin omul pe
    care l-a rānduit pentru aceasta, şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă de netăgāduit prin
    faptul că L-a īnviat din morţi.”
    Romani 2:16 “Şi faptul acesta se va vedea cānd, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin
    Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.
    2 Corinteni 5:10 “Căci toţi trebuie să ne īnfăţişăm īnaintea scaunului de judecata al lui Hristos,
    pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut cānd trăia īn
    trup.”
    Apocalipsa 20:12″…şi am văzut pe morţi mari şi mici stānd īn picioare īnaintea scaunului de
    domnie. Nişte cărţi au fost deschise şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii
    au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise īn cărţile acelea.”
    Fapte 24:25″…pe cānd vorbea Pavel…despre judecata viitoare…”
    5. Starea de după judecată
    Noi credem şi mărturisim că după judecata, potrivit Noului Testament, cei māntuiţi vor moşteni
    viaţa de veci īn fericirea cerească, iar cei nemāntuiţi vor fi lepădaţi de la faţa lui Dumnezeu īn chinul
    veşnic spre pedeapsă veşnică. Īn aceste stări va fi fiinţa īntreagă, atāt trupul īnviat schimbat īn nemurire,
    cāt şi sufletul.
    A) starea celor māntuiţi
    Matei 25:46″…cei neprihăniţi vor merge īn viaţa veşnică.”
    Apocalipsa 21:3,4 “Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii. El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui şi
    Dumnezeu īnsuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrima din ochii lor. Şi
    moartea nu va fi. Nu va fi nici o tānguire, nici ţipăt, nici durere pentru că lucrurile dintāi au trecut.”
    Apocalipsa 22:3-5 “Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi īn ea. Robii Lui īi vor
    sluji. Ei vor vedea faţa Lui şi numele Lui va fi pe frunţile lor. Acolo nu va fi noapte, şi nu vor mai
    avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu īi va lumina, şi
    vor īmpărăţi īn vecii vecilor…”
    Matei 25:34 “Veniţi binecuvāntaţii Tatălui Meu de moşteniţi Īmpărăţia, care v-a fost pregătită de la
    īntemeierea lumii.”
    B) starea celor nemāntuiţi
    Matei 25:46 “…aceştia vor merge īn pedeapsa veşnică.”
    Matei 25:41 “Duceţi-vă de la Mine blestemaţilor īn focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi
    īngerilor lui.”
    Apocalipsa 14:10,11 “…va bea…din vinul māniei lui Dumnezeu…şi va chinuit īn foc şi pucioasa…şi
    fumul chinului lor se suie īn sus īn vecii vecilor.”
    Apocalipsa 21:8 “Dar cāt despre fricoşi, necredincioşi, scārboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori,
    īnchinători la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este iadul, care arde cu foc şi pucioasă, adică
    moartea a doua.
    Apocalipsa 20:15 “Oricine n-a fost găsit scris īn cartea vieţii a fost aruncat īn iazul cu foc.”
    naşterea din nou: firea veche e răstignită – pusă īn īmposibilitate de acţiune – iar firea noua creşte şi
    aduce roadă bună. Calitatea altoiului este cu totul deosebită de cea a pădureţului: īn esenţa lemnului, īn
    frunze şi īn fructe. Aşa e şi cu cel născut din nou: toate lucrurile trebuie să arate calitatea lui de copil al lui
    Dumnezeu.
    Ioan 3:6 “ce e născut din carne e carne, şi ce e născut din duh e duh.”
    Galateni5:22-23 “roada Duhului este…”
    Matei 7:17 “pomul bun face roade bune.”
    Prin naşterea din nou devenim moştenitori ai lui Dumnezeu. Dreptul la moştenire veşnică e pe
    baza īnrudirii noastre cu Dumnezeu. Cine nu e năcut din nou nu este copil al lui Dumnezeu şi nici nu are
    drept la moştenirea veşnică.
    Romani 8:17 “dacă suntem copii, suntem şi moştenitori ai lui Dumnezeu şi īmpreună moştenitori cu
    Hristos.”
    Ioan 3:3 “dacă un om nu se naşte din nou nu poate vedea Īmpărăţia lui Dumnezeu.”
Open all Close all
Istoria Bisericii

39 DE DE ANI DE EXISTENŢĂ A BISERICII BAPTISTE ROMÂNE DIN SAN FRANCISCO BAY AREA – SAN LEANDRO
Privind o clădire impunătoare, atenţia este atrasă de ceea ce izbeşte ochii, doar de ceea ce se poate vedea. Cine, pentru moment, ar scormoni pământul să aprecieze temelia acesteia? La ce ar folosi cuiva să facă un asemenea efort? Şi dacă ar mearge cineva cu gândul la început când s-au dimensionat şi s-au pus bazele clădirii respective ar avea vrerun folos?
Biserica creştină, ori unde s-ar găsi ea, este o parte din Biserica Domnului Hristos plămădită în sacrificiul de la Golgota cu însemnul “…porţile Locuinţei morţilor n-o vor birui.”
Deşi mii de factori ne presează să privim spre înainte, în perspectiva deschisă de Duhul Sfânt, este necesar să privim şi în urma noastră în istorie, ca biserică, cântărind valoarea împlinirii promisiunilor Atotputernicului Dumnezeu. Acesta este rostul aniversării de 35 de ani a Bisericii creştine Baptiste din San Leandro, pe care o sărbătorim astăzi. Privind nu numai la începutul acesteia ci şi la parcursul celor 35 de ani de existenţă ne vom aminti de lucruri care ne-au marcat viaţa, de binecuvântările lui Dumnezeu, de greşelile noastre şi ale altora învăţând să fim mai înţelepţi şi plini de dragoste.
Este absolut necesar şi cuviincios să ne aducem aminte de toate intervenţiile braţului lui Dumnezeu, de jertfele care stau la baza existenţei noastre precum şi de cei ce au făcut pârtie înaintea noastră pe cărările întroienite de păcat.
11 SEPTEMBRIE 1977
O zi cu adevărat memorabilă. Prima zi de existenţă oficială a Bisericii Creştine Baptiste din San Leandro. Un început greu. Foarte greu.
Fratele păstor Avram Boţan, venit la New-York să-şi trateze copilul de o maladie pe care n-a izbutit s-o trateze corespunzător în România, realizează aceasta prin bună-voinţa unui medic american, specialist care se îndură, intervine şi îl operează. Tată şi fiu nu se mai întorc în ţară şi devin parte a Bisericii Baptiste din New-York.
Aşteptând de la Dumnezeu călăuzire pentru viitor, discută cu fr. pastor Petru Popovici care îi face propunerea să vină la San Leandro şi să se dedice lucrării pentru acest loc.
Fratele acceptă şi se mută în arie lucrând cu abnegaţie, interesându-se de soarta refugiaţilor care aveau nevoie de sponsorizare. La un moment dat are sponsorizate cinci sute de persoane. Se îngrijeşte ca cei sosiţi să nu facă pagubă statului plasându-i imediat în serviciu şi desigur, chemându-i împreună cu el la biserică.
Curând reuşeşte să aducă pe fratele său Elisei Boţan, cu care se roagă şi lucrează cot la cot. În scurt timp mai apare un frate tânăr, credincios, plin de zel şi de energie, fr. Costel Cristea care devine diacon, formând astfel un grup de lucru în trei. Fr. Avram Boţan se îmbolnăveşte şi după o cruntă suferinţă pleacă la Domnul. Lipsa dumnealui se simte, biserica reducându-se la câteva familii, aproximativ cinci, care se adună prin case.
Ulterior biserica aduce din România pe fratele Iosif Sărac păstor calificat şi cu experienţă în lucrarea Domnului. Biserica se dezvoltă impresionant şi din punct de vedere numeric ajunge la nivel de sute. După nouă ani de lucrare binecuvântată, datorită unor frământări regretabile, biserica rămâne fără păstor fiind condusă de comitetul acesteia având ca diacon pe fratele Costel Cristea. Din decembrie 1996 până în ianuarie 1999 este angajat ca păstor fratele Mihai Sârbu venit de la Haţeg. Urmează din nou o perioadă fără păstor, condusă de comitetul bisericii, în care din februarie 2002 până în februarie 2003 lucrarea este sprijinită şi de fr. Ioan Păşcuţ, pastor din Beclean, sosit în arie prin loteria vizelor.
Din februarie 2003 până în septembrie 2005 biserica continuă să fie condusă de comitetul bisericii când este angajat ca păstor fr. Ovidiu Rauca care vine din munca de păstorire de peste şapte ani a Bisericii Creştine Baptiste din Cugir, pe parcurs adăugându-se bordului pastoral şi fr. Ştefan Ghinescu, pastor al bisericii din Haţeg venit în America pe perioadă nedeterminată.
Prin îndurarea Domnului şi ajutorul Duhului său Din 2005 până în prezent biserica cunoaşte o stare de maturizare, de creştere spirituală precum şi numerică.
În toată perioada de 35 de ani, în Biserica din San Leandro a fost vestită Evanghelia, au fost formate şi consolidate spiritual suflete care au venit la credinţă iar fraţi şi surori sosiţi ca refugiaţi şi-au găsit mângâierea ascultând Cuvântul Domnului în limba lor dulce, românească. Au fost vremuri de înălţare sufletească precum şi vremuri de furtună asemenea acelora când Domnul era în corabie cu ucenicii pe apele Palestinei. Din toate confruntările, frământările şi zbaterile, biserica a fost cernută, curăţită, sfinţită, şi înnoită.
Datorită condiţiilor economice, familiare sau spirituale, unii membri au ajuns în Missouri, Atlanta, North Carolina, Modesto, Sacramento, Hayward, San Ramon şi alte locuri geografice, unde îşi desfăşoară viaţa încadraţi în biserici baptiste, aşteptând ziua glorioasă când va veni Domnul – Mântuitorul nostru scump – atât de aşteptat şi când ne va fi dat să fim din nou într-o unire toţi cei răscumpăraţi de El.
Din vremea de la început mai sunt în viaţă fratele Elisei Boţan care locuieşte la Modesto şi soţia fratelui Avram, Jeni Boţan, care din anul 2005 s-a retras la Timişoara.
Dacă s-au amintit aici unele nume cuprinse în activitatea celor 35 de ani de existenţă a bisericii este doar pentru a jalona în timp evenimente care fie pe vreme bună, în furtuni sau obstacole, Dumnezeu Şi-a arătat dragostea Sa şi mâna Lui cea bună. Slava este a Sa! El S-a folosit totodată de fiecare mădular al bisericii trecut în această ocazie sub anonimat, toţi ştiind că am fost aleşi de Dumnezeu să răspândim mântuirea şi gloria Domnului în acest colţ de pământ frumos, interesant şi plin de suflete care au nevoie de El şi de lumina Evangheliei Sale.
“Până aici Dumnezeu ne-a ajutat!”
“Eben-Ezer!”